Da, e prea de dimineață, iar cei care mă cunosc ar spune că pentru mine e chiar inuman de dimineață, numai că, de la un timp - chiar îndelungat, oricum nu prea mă mai știe nimeni de vreo șase luni - mă trezesc pe la patru-cinci dimineața. Bag în mine ca o spartă tot ce găsesc în frigider, apoi fac cafeaua cea de toate zilele, asta după ce-mi beau porția zilnică de apă caldă cu bicarbonat de sodiu, țigările și mă apuc de treabă. Și scriu, nene, și scriu. Trec de la știri la musical și de la musical la Iolanda Știreanu.
Da, bine, sunt conștientă că unii habar nu au cine e Iolanda Știreanu, altora nici nu le pasă - nici mie mai nou - iar majoritarii o vor. Numai că eu, oficial, m-am săturat de ea. De toate fițele și nebuniile ei, așa că am decis de ceva timp că "Jucătorul" va fi ultima carte cu Iolanda. Nu de alta, dar încep să-mi pierd din cultul personalității dacă mai scriu mult despre ea.
Deja am ideea următorului polițist - a se citi roman polițist - și nu o include și pe ea. Sigur că am mai experimentat asta când am scos cărțile cu EVZ, dar nu m-am putut abține și tot l-am introdus pe Victor Blid colegul Iolandei. Da, ei bine, cred că merit și eu o detoxifiere a creierului. Mai ales că următorul roman mă tot strigă. Noroc că nu mai am mult la ăsta că mă zăpăceam de tot cu creierii capului (sic).
Si acestea fiind spuse, da, bună dimineața!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Chiar dacă părerile voastre sunt contrarii vă rog să vi le exprimați cu respect.