Google+ Followers

miercuri, 29 aprilie 2015

De ce fericirea ta depinde de a altora?!

... Păi nu depinde. N-am zis-o eu. Abia acum l-am înțeles pe Confucius. Da, el milita pentru ceva simplu. Cu cât nu-ți mai dorești nimic, cu atât ești mai mulțumit cu ceea ce ai sau ceea ce nu ai. Nu trebuie să-ți dorești fericirea sau alte lucruri, pur și simplu trebuie să exiști acolo, undeva, fără dorințe, fără cereri, doar cu răbdare. Da, cam așa. Și-mi dau seama că omul avea dreptate. Adică să fim serioși, China pe vremea lui chiar a învățat să aibă răbdare și a mai învățat niște reguli de bază: bunul simț. Mă rog, e o regulă care cuprinde mai multe.
Și atunci mă îndreb, de ce oamenii i-au decizii idioate în situații limită. Dacă ar fi fost după medici eu nu m-aș fi născut sau mama ar fi murit. Tata a zis că bagă tot spitalul la morgă dacă nu trăim amândouă. De ce? Adică de ce nu a putut, ca un om normal, să o aleagă pe mama și să mă lase pe mine? Ce rost are tot chinul ăsta? Pe ce s-a bazat el? Pe destin? Pe liberul arbitru? Pe ce? De ce a crezut el că eu o să fiu fericită? Oricum fericirea e o chestie de moment. Trece la fel cum vine. Și mi-am dat seama că eu poate abia acum ar fi trebuit să mă nasc după ce azi, în două formulare, am scris că sunt născută în 2015.
Nu, nu e o simplă întâmplare. Priviți în jur. Generația mea e parvenită, drogată, nefericită, alcoolică, depresivă. Pur și simplu am fost o generație de sacrificiu. Dacă pixul ăla m-a îndrumat de două ori să scriu 2015, îmi dau seama că eu, personal, m-am născut prea devreme. Și decizia tatălui meu a fost pripită. Nu, eu nu trebuia să mă nasc atunci, poate că nici acum, poate că nici altă dată.
Dar, cum omul mai are de dat și examene, mai bine să învăț că oricum gânditul nu mă ajută în acest precis moment.
Și doar spun asta de ani de zile: "ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se întâmple". Niciodată n-am spus-o întâmplător.

Un comentariu:

  1. Dar ce e fericirea? O fi gasit-o oare cineva dintr-o alta generatie?
    Sa presunem ca te-ai fi nascut astazi, ai vre-o garantie ca peste 30 ani ai fi mai fericita decat acum?
    Eu nu cred in fericire, este doar o iluzie, cel mult (asa cum scrii si tu) ceva de moment. Nefericirea insa este (de regula) de durata si exista doar in relatie cu "fericirea"...
    Oare ignorand fericirea, traind viata asa cum e, nu e posibil sa fi mult mai putin nefericita?

    Corneliu

    RăspundețiȘtergere

Chiar dacă părerile voastre sunt contrarii vă rog să vi le exprimați cu respect.